Patapixsineagoe’s Weblog

Patapix se trezea in fiecare dimineta in flatulatiile lui puhave. Zambea din varful buzelor cand le provoca, si zgomotul usor fasait il facea pentru o clipa sa leviteze, ca deasupra unor perne de aer. Ii placea sa emane si sa emita duhoare. Se imbraca in valul de putoare ca intr-o mantie, si asa isi facea loc, tarsindu-si papucii, spre bucatarie, tragand dupa el fasait o ultima flatulatie mai greoaie, ca o punga de cacat. Era un tip usor gangav dar filosof in esenta, pentru ca trimitea la origini pe oricine ii opunea o primara rezistenta. Ca Nela ieri. Venise sa-i aduca o craticioara de ciorba usor arsa pe aragaz, cu cateva fire de leustean uscat si-un morcov, ca niste mustati pe un penis fiert.

Lui Patapix nu-i placea leusteanul si, gasindu-l in gura, extragandu-l cu sila si dezgust, incerca sa-i dea o lectie acida Nelei care il flitui scurt in timp ce stergea praful pe bratul fotoliului dezmembrat pe care Patapix isi manca pe-o tava ciorba: “’n pizda ma-tii!” De fapt vroia sa o futa. Dar nu gasise prilejul pana acum, desi, mustacioasa Nela, de mult timp ii furniza maestrului duhori clocotitoare din dedesubturile mustos-zemuinde in timp ce se freca pe langa el sa-i faca menajul.

Nela era grasa. Cam la 40 de ani. Parul facut permanent, inele minuscule, cu tendinte de ingrasare, si-l purta sub o bentita supraelastica alba, ceea ce ii dadea putin aerul de eleva de liceu de pe vremea impuscatului. Mustacioara fina si neagra, mereu transpirata, buzele subtiri si uscate, nasul mic si fin ii dadeau un aer intelectual-erotic pe care Patapix incerca sa-l adulmece pe sub ochelari.

Era vara incinsa si parca nicicand Patapix n-o dorise atat. Pe Nela. Se scarpina la penis putin, isi mangaie coaiele, si incerca sa-i bage usor o mana la tata stanga care atarna greoi in timp ce ea stergea masa de praf. Nela sari ca arsa si ii trase in cap un pamatuf plin de praf, ceea ce il facu pe Patapix pe moment sa-i piara rasuflarea si apoi sa se inece cu o tuse seaca si imputita. Scuipa o flegma verde pe covorul persan, visiniu, ros de molii si mai incerca o data: “’n pizda ma-tii!”O prima infrangere in razboiul cu Nela. Asta il facu sa-si aduca aminte ca are paduchi lati, si ca, oricum, mai bine se apuca sa citeasca ceva pentru doctoratul pe care il pregatea. Sustinerea tezei batea la usa: “cioc-cioc”. Paduchii erau de la curva aia din Matasari care isi rodea unghiile. Nici macar nu reusise sa faca mare treaba cu ea. “Ei, si daca mi-o frec cu gandul la Nela, ce? Tot o fut eu intr-o zi. Dar sa scap de paduchii astia. Astazi insa mai bine ma intorc la Pierre Duhem ” isi spuse filosoful in timp ce se indrepta marsaluind spre baie…

(finalul partii intai..va urma)

Foto: Ada Musat